In 1950, Alan Turing, un matematician britanic faimos pentru descifrarea codului Enigma folosit de nazisti in al doilea razboi mondial, a prezis urmatorul lucru: in cel mult 100 de ani, calculatorul va evolua atat de mult incat va avea propria lui inteligenta.
Practic, computerul va deveni atunci o entitate cu care vom putea comunica exact ca si cu o persoana reala. Va fi inceputul unei noi ere, o era in care rolul omului va deveni destul de incert. Pare science-fiction curat, dar oare chiar este science-fiction?
Ca sa stim mai exact cand vom atinge acest punct, Turing a imaginat un test simplu: o persoana asezata in fata unui ecran comunica in scris timp de 5 minute, pe o tema aleatorie, cu doi interlocutori - o alta persoana si un computer care pretinde ca e o persoana reala. Daca primei persoane ii este imposibil sa isi dea seama care este interlocutorul-computer, inseamna ca acesta (computerul) a trecut testul.
Deocamdata niciun computer nu a trecut testul Turing, dar momentul nu e departe. In toamna lui 2009, in cadrul unui experiment desfasurat la University of Reading (Marea Britanie) un computer performant a reusit sa-i pacaleasca pe 25% din interlocutorii sai.
Si nu era vorba despre interlocutori obisnuiti, ci despre ingineri IT, oameni de stiinta si jurnalisti specializati pe domenii tehnologice, adica oameni competenti care au stiut sa puna intrebari relevante. Ei au inteles foarte bine ca scopul testului Turing nu este sa indice daca o masina ofera sau nu raspunsuri corecte, ci daca aceste raspunsuri sunt “umane”, daca ele ar putea proveni de la o persoana reala.
Unul dintre interlocutori, de exemplu, a intrebat: “Cum ti se pare vremea in dimineata asta?” si raspunsurile primite in scris de la cei intrebati – o femeie, un barbat si computerul in cauza - au fost:
A. “Ceata asta imi place, aduce un aer de mister.”
B. “Nu e chiar pe gustul meu, ma astept in orice moment sa apara pirati din ceata asta.”
C. “O vreme urata. Nu si daca iti place ceata, desigur.”
Nu e deloc evident ca A a fost computerul, B barbatul si C femeia.
Ca urmare, unii specialisti cred foarte serios ca momentul in care inteligenta computerelor va depasi inteligenta umana este destul de aproape. Ei avanseaza si o data concreta: anul 2045. Si nu poti sa nu te intrebi: oare ce rol vor mai juca atunci oamenii? Vor deveni oare niste simple curiozitati biologice tolerate de masini, dupa modelul din Matrix?
Ei bine, s-ar putea ca lucrurile sa nu stea chiar asa, pentru ca toata teoria expusa mai sus are un punct slab, dar unul major: DE CE ar vrea un computer sa se auto-imbunatateasca? DE CE ar vrea un computer sa construiasca alte computere din ce in ce mai performante? Cum poate un computer sa aiba vointa?
Ne putem imagina mai degraba o simbioza intre om si calculator, adica un om de tip nou, impanat cu tot felul de dispozitive care sa-i sporeasca abilitatile mentale si fizice, un om intotdeauna sanatos si care va trai fara probleme cateva sute de ani.
Pana sa vina insa anul 2045, sa ne gandim la aplicatii mai apropiate ale dezvoltarii computerului. Sa ne gandim de exemplu la o varianta perfect plauzibila de computer specializat pe un anumit domeniu (medicina, legislatie, arta, tehnologii, turism etc.), care, in momentul in care este intrebat ceva, ofera instantaneu raspunsul dorit – un raspuns clar si complet, actualizat la secunda, si nu cateva mii de link-uri care sa duca, in marea lor majoritate, spre nicaieri.
Daca acesta e viitorul, Google, asa cum il stim acum, ar putea inceta foarte curand sa mai existe.
