Pana in 1976, cartierul Love Canal al orasului american Niagara Falls era considerat o zona rezidentiala ca oricare alta. E-adevarat, din cand in cand un miros ciudat plutea in aer, subsolurile caselor se inundau periodic cu o apa colorata si se intampla uneori ca femeile gravide sa avorteze spontan, dar aceste lucruri nu aveau o cauza evidenta si, in timp, erau trecute cu vederea.
Dar in 1976 niste cercetari mai amanuntite au scos la iveala motivul pentru care se intamplau toate aceste lucruri: cartierul statea calare pe 21.000 de tone de reziduuri toxice care fusesera ingropate acolo in urma cu 25-30 de ani de catre o companie chimica locala.
Istoria dezastrului incepe in anul 1890, cand un intreprinzator, William Love, si-a propus sa construiasca in zona un canal care sa uneasca raul Niagara cu Lacul Ontario, intentia fiind ca acest canal sa stea la baza unui sistem de furnizare de energie electrica ieftina pentru industria locala si pentru casele din zona.
Proiectul s-a bucurat de suportul autoritatilor, lucrarile au fost demarate, dar in scurt timp au aparut doua probleme majore: 1) o criza economica in 1893 care a diminuat optimismul investitorilor si 2) descoperirea de catre Nicola Tesla a modului in care se putea transmite energie electrica la mare distanta, gratie curentului alternativ, fapt care transforma canalul lui Love intr-un obiectiv depasit. Se mai adauga si temerea ca devierea apei din raul Niagara spre canal va afecta debitul celebrei cascade aflate in aval.
William Love a apucat totusi sa construiasca un segment de 1,6 km lungime, cu o latime de 15 m si o adancime variind intre 3 si 12 m, pana cand proiectul sa fie abandonat complet, in 1910. Portiunea construita s-a umplut apoi cu apa si timp de 10 ani a fost un loc de recreere pentru localnici. Iar in 1920 autoritatile orasului Niagara Falls au decis sa depoziteze acolo gunoaie.
De la gunoaie obisnuite la deseuri toxice
Faptul ca Love Canal era deja o groapa de gunoi a facut ca acest loc sa intre (in 1940) in atentia companiei locale Hooker Chemical care avea nevoie de un spatiu generos pentru a scapa de deseurile chimice rezultate in urma activitatilor ei de productie. Compania a primit permisiunea sa foloseasca Love Canal pentru deseurile sale si astfel acolo au inceput sa fie ingropate containere grele de metal incarcate cu tot felul de reziduuri provenite de la productia de vopsele, solventi, rasini sintetice, parfumuri etc.
De mentionat ca la acel moment, in anii '40-’50, efectul toxic al acestor reziduuri nu era prea bine cunoscut, iar faptul ca ele erau ingropate la o adancime de 6-8 metri parea suficient pentru protectia sanatatii localnicilor. Eventualele ingrijorari s-au risipit cu totul in 1953, cand compania a incetat sa mai depoziteze deseuri chimice acolo. Love Canal a fost captusit cu argila, umplut complet cu pamant si abandonat, iar vegetatia a inceput sa creasca, transformand terenul intr-unul cu aspect obisnuit.
Peste deseuri se construieste o scoala
Printr-o coincidenta nefericita, exact in acea perioada orasul Niagara Falls a inregistrat un boom economic si o crestere fara precedent a populatiei. Iar autoritatile s-au trezit ca e nevoie urgenta de scoli si case noi care puteau fi construite foarte bine pe terenul detinut de Hooker Chemical. Exact deasupra fostului Love Canal.
Initial, compania a refuzat sa vanda terenul. Oficialii firmei i-au dus pe reprezentantii autoritatilor la fata locului, au sapat gauri ca sa le arate ca dedesubt sunt intr-adevar deseuri toxice si le-au atras atentia ca “deranjarea” acestor deseuri e o mare imprudenta. Dar, cum spuneam mai sus, la vremea aceea reziduurile chimice nu pareau chiar asa de periculoase, ca urmare autoritatile au inceput sa faca presiuni.
Stiind ca oricum nu are ce sa faca (urmatorul pas ar fi fost expropierea), compania Hooker Chemical a acceptat sa vanda terenul (pe suma de 1 dolar !), avand insa grija ca in contractul de vanzare-cumparare sa introduca o clauza stufoasa in care mentiona foarte clar ca acolo sunt deseuri periculoase si ca responsabilitatea pentru orice consecinte nefaste este in intregime a cumparatorului.
Prima scoala s-a ridicat in 1954, a doua in 1958, impreuna cu o sumedenie de case. Iar racordarile acestor case la reteaua de canalizare, plus sapaturile efectuate pentru constructia unei autostrazi in zona, au subrezit protectia si asa insuficienta facuta de Hooker Chemical. Containerele s-au degradat si, ca urmare, deseurile ingropate au inceput sa migreze spre suprafata, mai ales in timpul ploilor.
Efectele concrete ale contaminarii zonei nu au intarziat sa apara:
• arsuri ale pielii
• imbolnaviri foarte dese
• avorturi spontane
• cresterea numarului de leucocite in sange (posibile viitoare leucemii)
• cresterea afectiunilor cromozomiale (aceste afectiuni se intalnesc de obicei la 1% din populatie. In Love Canal, rata era de 33%)
• cresterea numarului de malformatii la nastere (monitorizandu-se nasterile, s-a constatat ca din 54 de copii nascuti intr-un interval de 1 an in zona doar 2 erau perfect sanatosi)
Cum s-a rezolvat situatia?
A fost nevoie de 2 ani de investigatii jurnalistice si actiuni de protest ale organizatiilor locale pana cand autoritatile sa acorde atentie problemei. In 1978 presedintele Jimmy Carter a declarat ca Love Canal constituie o situatie de urgenta si a dispus ca Agentia Federala de Asistenta in cazul Dezastrelor sa se implice in rezolvarea ei.
800 de familii au fost mutate in zone sigure, pe cheltuiala Guvernului, si s-au demarat actiunile de indepartare a deseurilor si curatare a zonei. Intreaga operatiune a durat 21 de ani si a costat cca 400 de milioane de dolari. Hooker Chemical a contribuit si ea la aceasta operatiune cu 129 de milioane de dolari.
In momentul de fata, locul e sigur si chiar s-a construit un nou cartier pe amplasamentul celui abandonat. A ramas insa un gard de sarma, fara un rol practic, care le aminteste tuturor celor care trec prin zona de aceasta catastrofa.
Americanii se tem totusi ca Love Canal nu este un caz izolat. Probabil sunt multe asemenea locuri periculoase in SUA, de a caror existenta nu se stie. Un lucru plauzibil, daca ne gandim la dimensiunile industriei chimice americane: sunt peste 70.000 de tipuri de substante chimice in comert, care genereaza vanzari de 112 miliarde de dolari in fiecare an. Unde sunt deseurile rezultate in urma producerii lor?
