Majoritatea parintilor pleaca de la premisa ca ei stiu ce este mai bine pentru copilul lor. De cele mai multe ori, asa este. Sunt cei care petrec cel mai mult timp alaturi de copil, ii invata obiceiurile, ii cunosc nevoile si il iubesc neconditionat.
Cu toate acestea, exista un cumul de factori care dicteaza felul in care un parinte alege sa isi creasca copilul: contextul social, reprezentat de cei apropiati, felul in care el insusi a fost crescut de catre parinti, experienta personala din postura de copil si nu in ultimul rand informatiile culese din diferite medii, din momentul in care copilul a aparut in viata sa.
Orice parinte isi doreste sa isi creasca copilul cat mai bine, in ideea de a deveni un adult cat mai pregatit pentru viata, insa uneori apar o serie de erori pe care unii reusesc sa le corecteze, altii mai putin. Indiferent de situatie, parerile parintilor vor fi mereu impartite cand vine vorba de acestea. Iata cateva dintre ele:
Laudatul excesiv si recompensarea
Este bine sa iti rasplatesti copilul de fiecare data cand evolueaza in directia pozitiva, insa, pe termen lung, nu este ok sa adopti strategia inversa. Nu este in regula insa sa il lauzi excesiv, pentru ca, asa cum se intampla si in cazul adultilor, trebuie sa isi dezvolte o imagine reala asupra propriei persoane. Altfel, cand va creste, va considera ca nu este apreciat pe cat ar merita, iar acest lucru il va lansa in tot felul de erori de interpretare si adaptare la societate.
De asemenea, nu este indicat sa iti motivezi copilul sa faca anumite lucruri doar de dragul recompensei pe care i-o promiti de fiecare data. In general, acest obicei persista pana la varste mai mari.
Copilul trebuie sa se bucure de ceea ce face, sa faca cu placere, cu incredere si doar daca simte ca este ceea ce isi doreste. Uneori, mai ales la varsta la care poate decide si singur, dorintele parintilor nu corespund cu ale copiilor si in unele cazuri, copilul trebuie sa aiba libertatea de alegere.
Folosirea agresivitatii verbale sau fizice
Atunci cand tipi la copil, reactia imediata a acestuia va fi de a riposta sau de a fugi. Este felul organismului de a raspunde la stres, ceea ce inseamna ca ratiunea trece in plan secund si nu vor fi capabili sa inteleaga cu adevarat ceea ce le zici. De aici se poate ajunge usor la violenta fizica, pentru ca tu te vei enerva si mai tare si iti va fi greu sa iti stapanesti nervii.
Renunta la acest comportament si incearca sa ii vorbesti copilului ca si unui adult, cu convingerea ca va intelege ceea ce ii comunici si cu rabdare in atingerea acestui scop.
Protejarea in exces
Este adevarat ca in ziua de astazi, pericolele sunt la tot pasul, mai ales atunci cand ai un copil si incerci sa faci totul cat mai bine pentru el. Este foarte usor sa devii anxios si concentrat excesiv la securitatea si integritatea lui fizica inainte de orice. Insa, aceasta atitudine poate fi una paguboasa pentru copil, atunci cand este dusa la extrem. Copiii au nevoie sa invete din greseli.
Altfel spus, lasa-l sa cada si sa se ridice singur. Face parte din procesul de invatare. Lasa-l sa se joace liber cu ceilalti copii, sa se murdareasca, sa isi foloseasca simturile oricat de mult posibil, pentru ca in felul acesta va fi mai pregatit pentru viata decat daca il feresti de orice.
