1. Maiasii idolatrizau atat de mult zeitatea Maize incat voiau sa arate precum intruchiparea sa. Maize avea un cap alungit in sus, iar maiasii au incercat s-o imite. Astfel, dupa ce un bebelus se nastea, era legat de un pat, cu doua placi mari pe cap, una pe frunte si una pe ceafa. Aceste doua placi presau capul bebelusului, pentru a-l aduce la forma dorita. Era o practica foarte periculoasa si multi nou-nascuti mureau in timpul acestui proces, mai ales pentru ca avea loc la numai 4-5 zile dupa nastere. La un moment dat existau mai multe forme ale capului, deoarece incepusera sa isi dea seama despre statutul social al unui om. De asemenea, maiasii isi gaureau dintii si amplasau pietre pretioase in gaurile provocate, tot pentru a-l intruchipa pe zeul Maize.
2. Un tratament bizar si dureros, relativ recent in istorie, este cel al legarii picioarelor, in China, pentru a obtine picioare mai mici, care semnificau frumusetea si rafinamentul. Picioarele mari semnificau pe atunci statutul de om inferior. Acest tratament era aplicat fetelor, incepand de la varstele de 4-7 ani. In proces, toate oasele piciorului erau rupte, in afara de oasele degetelor mari, si apoi erau legate cu niste panze si incaltari speciale pentru a preveni cresterea piciorului. Astfel, piciorul ajungea sa aiba o structura aproape imposibila, dar, din punct de vedere al perceptiei sociale, era un lucru bun. Acest tratament a inceput in dinastia T’ang, iar mai apoi s-a raspandit in intreaga China, ajungand la maximele aplicarii in secolele XVIII si XIX, cand 50% dintre femei aveau picioarele legate.
3. In timpul secolului VI, in Europa a fost la moda faimoasa piele alba, ca de portelan. Au existat multe solutii pentru a avea un ten palid, iar una dintre cele mai ciudate este cea care se folosea de lipitori. Femeile aristrocrate isi atasau lipitori pe piele pentru a "sangera in mod controlat", pentru a se supune modei de atunci. Pielea alba era asociata cu finetea, iar bronzul pe care astazi il admiram era asociat cu munca si chinul. Normal, aceasta era o practica periculoasa, iar speranta de viata a femeilor pe atunci nu era prea mare. Pe langa acest lucru, femeile obisnuiau sa isi accentueze venele de pe corp cu diferite creioane, deoarece credeau ca astfel isi fac pielea sa para mai alba.
4. In zilele de astazi, cu totii incercam sa avem dinti albi si stralucitori. Ei bine, in Japonia, in jurul anului 200 dupa Hristos, oamenii practicau "ohaguro". Ohaguro era procesul de acoperire a dintilor cu o substanta neagra obtinuta din pilitura de fier si fructele unui pom japonez. La inceput, se credea ca acel amestec putea sa previna caderea dintilor daca era aplicat o data la 2-3 zile. Mai tarziu, ohaguro era un tratament pentru femeile maritate si pentru ocazii speciale, iar apoi a devenit un obicei strict barbatesc si aristocratic. Din fericire, tratamentul a fost interzis in anul 1870, de catre guvernul japonez, iar acesta a disparut destul de repede.
5. Romanii aveau o tehnica mai ciudata de a-si mentine dintii curati. In loc de apa de gura pe care o utilizam noi astazi, acestia foloseau urina. Ceea ce este si mai straniu este ca nu era nici macar urina lor, era urina portughezilor. Mii de borcane pline de urina erau transportate in Roma pentru ca acest tratament sa fie pus in practica. De ce fix portughezii? Se credea ca urina lor este cea mai puternica de pe planeta! Romanii aveau oarecum dreptate: urina contine amoniac, iar acesta este un bun dezinfectant si este un ingredient activ in apele de gura de azi. Acest tratament era destinat romanilor bogati si mai ales femeilor, iar comertul cu borcane cu urina era atat de activ incat Nero a pus o taxa asupra lui.
6. In jurul anilor 1800, in Marea Britanie a aparut o dieta iesita din comun care, in mod socant, a fost urmata de foarte multe femei pentru a-si pastra silueta perfecta. Aceasta dieta implica inghitirea unor pastile care contineau larve de tenie, care mai apoi se dezvoltau in stomacul purtatorului si consumau mancarea digerata. Astfel, desi omul manca, hrana era mai apoi redirectionata spre tenie, un parazit flamand. Cand tenia devenea prea mare, era extrasa printr-un proces foarte dificil, dureros si stanjenitor.
7. Tot in jurul anilor 1800, oamenii obisnuiau sa isi taie genele, iar apoi sa isi unga pleoapele cu ulei si sa isi smulga firele de par din cap pentru a-si forma o frunte mai mare si accentuata, tratament complet opus celui practicat de romani. In Evul Mediu, o frunte mare si fata ovala au devenit standardele frumusetii, iar femeile bogate erau in mare parte adeptele acestei mode. De asemenea, si sprancenele aveau de suferit, firele fiind pensate pana cand de abia ramanea vreunul. Aceasta practica nu a fost acceptata de catre biserica, deoarece era clasificata drept un pacat, iar astfel a fost intrerupta.
8. In Grecia Antica, sprancenele erau o trasatura foarte importanta a femeilor, deoarece reprezentau puritatea si inteligenta. Pe atunci, sprancenele unite, urate de noi, reprezentau un grad mare de intelepciune si un statut inalt in societate. Erau preferate sprancenele inchise la culoare si dese, iar femeile care nu aveau acest tip de sprancene ajungeau la practici mai bizare. Una dintre acestea consta in aplicarea unor fire de par de capra in locurile in care parul lipsea pentru a crea o monospranceana, firele de capra fiind apoi lipite cu ulei pentru a sta mai mult pe fata. Din pacate pentru ele, firele nu rezistau prea mult si trebuiau sa fie aplicate din nou. Pe langa aceasta practica, multe femei aveau una mai usoara, care este, intr-un fel, inca aplicata in zilele noastre. Cealalta varianta era un fel de pudra, si multi cred ca de aici isi are originea creionul de sprancene.
9. Cu totii stim ca a existat o perioada in care perucile mari erau foarte populare si folosite de femei pentru a fi considerate frumoase. Aceste peruci au aparut deoarece parul lung era admirat, dar nimeni nu avea destula rabdare si nici timp pentru a intretine un par atat de mult. Un exemplu bun ar fi Maria Antoaneta, regina a Frantei, recunoscuta pentru perucile ei albe si gigantice. Aceste peruci nu erau perucile normale care sunt folosite astazi. Perucile aveau o structura din lemn peste care era lipit par cu ajutorul grasimii de urs si al unturii din carne de vita. Aceasta combinatie "delicioasa" ademenea sobolanii, care isi faceau cuiburi in peruci cand nu erau folosite multa vreme. Invazia neplacuta a acestor rozatoare a fost oprita cand au fost inventate custile pentru peruci, care preveneau accesul sobolanilor. Astfel, perucile puteau fi purtate noaptea sau lasate in dulap fara nicio grija, deoarece erau protejate.
10. La un moment dat, femeile din Italia si din Grecia foloseau picaturi de ochi care contineau planta azi numita Bella Donna (care inseamna "femeie frumoasa") pentru a-si face ochii sa para mai mari si mai deschisi. Componentele plantei dilatau pupila, iar acest lucru era considerat atractiv. Din pacate, Bella Donna este o planta otravitoare si putea provoca orbirea totala. Pana si astazi sunt folosite picaturi de acest gen, dar in cantitati mai mici pentru a preveni orice problema. Picaturile contin atropina.
Incheiem aici Topul celor mai bizare tratamente de infrumusetare. Astazi, ceea ce faceau cei vechi ni se poate parea ciudat. La fel se va intampla (oare?) si cu metodele, procedeele si produsele pe care le folosim astazi. Pentru frumusete. Dar, pana la urma, ce inseamna a fi frumos/ frumoasa?
