Sa luam, de exemplu, cazul comisionului de urmarire riscuri. Acesta este un comision pe care banca il percepe in eventualitatea ca persoana imprumutata intarzie la un moment dat cu plata ratelor. El se calculeaza ca procent din creditul acordat si, desi aparent are un cuantum redus – sa zicem de 0,3% – trebuie retinut faptul ca el se plateste luna de luna la aceasta valoare, indiferent de suma rambursata pe parcurs.
Lucrurile devin mai clare daca discutam un caz concret – un credit de 16.000 de euro, pe o perioada de 120 de luni, situatie in care comisionul de urmarire riscuri de 0,3% inseamna 48 de euro. Suma aceasta se regaseste lunar pe desfasuratorul de credit si, cumulata pe parcursul celor 120 de luni, inseamna 5.760 de euro (!). Pentru ce plateste clientul acesti bani?
In principiu, raspunsul la intrebarea de mai sus ar fi ca aceasta suma este o masura de siguranta pe care si-o ia banca, dat fiind ca ea nu are de unde sa stie, la semnarea contractului, cat de serios este clientul respectiv. OK, dar asta presupune ca la sfarsitul celor 120 de luni, daca plata ratelor a decurs fara incidente, cei 5.760 de euro sa fie returnati clientului. Ori asta nu se intampla, suma in cauza este inregistrata de banca drept venit din dobanzi!
Altfel spus, clientul plateste un comision de urmarire riscuri chiar daca riscul nu se materializeaza, in conditiile in care banca oricum isi asigura in toate contractele o serie de mecanisme de protectie impotriva riscului de neplata.
De exemplu, riscul deprecierii garantiei – care este, de obicei, chiar bunul achizitionat cu creditul – este suportat tot de client, deoarece dreptul bancii de a-si recupera creanta nu se limiteaza doar la valorificarea garantiei, ci se intinde asupra tuturor bunurilor prezente si viitoare ale celui imprumutat.
In plus, bunul care constituie garantia este asigurat, iar banca impune intotdeauna incheierea asigurarii cu o societate agreata, ceea ce inseamna ca riscul de a nu-si incasa asigurarea este practic inexistent. Si nu in ultimul rand banca mai are si un alt instrument de protectie impotriva riscului de neplata, obligandu-l adesea pe client sa aduca si garantii personale (codebitori, fideiusori).
Ce demonstreaza toate aceste lucruri? Demonstreaza ca banca nu risca nimic, desi, in mod normal, intr-o veritabila economie de piata, riscul ar trebui sa fie impartit in mod egal intre ea si client. Acesta din urma, evident, isi suporta propriul risc (deteriorarea cursului de schimb, diminuarea veniturilor, pierderea locului de munca etc.), dar in plus, prin aceste clauze abuzive, el este obligat sa suporte si riscul bancii.
Clientul pierde daca are rata calculata in functie de euro si cursul acestuia creste. In cazul invers insa, cand cursul scade, banca nu pierde absolut nimic, pentru ca ea incaseaza oricum comisionul de urmarire riscuri. Ori, un astfel de dezechilibru nu e normal.
In concluzie, acest comision nu reprezinta altceva decat o dobanda mascata care, pe langa faptul ca lezeaza interesele economice ale clientilor, aduce atingere si mediului concurential bancar, dezavantajand celelalte banci prin prezentarea unor dobanzi doar aparent reduse, dar care, de fapt, disimuleaza un spor de dobanda sub denumirea de comision (si, din pacate, acest comision de urmarire riscuri nu este singurul).
In plus, acest comision de urmarire riscuri este si ilegal. Potrivit articolul 36 din OUG 50/2010, pentru creditul acordat, banca poate percepe numai: comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensatie in cazul rambursarii anticipate, costuri aferente asigurarilor, penalitati, precum si un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.
Acest text nu lasa loc de interpretari, deci orice alte sume solicitate si incasate sunt pur si simplu ilegale (adica furturi). Iar argumentul cum ca respectivele sume au fost acceptate de client prin semnarea contractului este jenant – cum ar fi putut acesta sa citeasca un contract de zeci de pagini in cele 5 minute in care banca i l-a lasat, cu generozitate, la dispozitie?
