In societatea actuala, perfectionismul poate fi perceput drept o noua boala care afecteaza milioane de oameni. El se traduce prin nevoia de a avea control asupra propriei vieti si, in acelasi timp, prin dorinta permanenta de a fi cel mai bun. Majoritatea persoanelor care exerseaza perfectionismul sunt cele care au fost invatate inca de mici, de parinti, ca trebuie sa fie cei mai buni. Ulterior, perfectionismul este dezvoltat pe parcurs la presiunea factorilor externi, fie ca este vorba despre necesitatea de a da randament la locul de munca, sau de competitivitatea generata de contextul economic si social. Totusi, fata nevazuta a perfectionismului arata faptul ca acest stil de viata nu poate fi adoptat de toata lumea, si nici nu este de dorit, pentru ca impactul negativ pe care il are genereaza anxietate, scaderea increderii in propria persoana si aparitia sentimentului de ratare, conducand catre instalarea depresiei, chiar si in cazul acelora care aparent, au rezultate foarte bune. Aceasta atitudine impusa nu poate fi insa eficienta mereu, iar modificarile pe care le aduce cu sine influenteaza starea fizica si mentala a persoanei in cauza pe termen mediu si lung. Ce se intampla totusi cand dorinta de a deveni cel mai bun te copleseste si de ce trebuie sa intervii?
- Simti in permanenta nevoia de a le face pe plac celorlalti
Dupa cum aminteam anterior, perfectionismul incepe de cele mai multe ori din copilarie. Chiar de la o varsta frageda, ni se spune sa tintim cat mai sus, fie ca este vorba de parinti sau profesori, primind recompense pentru efortul depus. Atunci cand eforturile nu aduc dupa sine succesul, apare pedeapsa, pe care perfectionistii invata sa o accepte ca parte a intregului proces. Din nefericire, notele de zece din scoala vor genera frustrari foarte mari pentru viitorul adult, daca nu invata suficient de repede ca singurul in fata caruia trebuie sa fie in permanenta mai bun, este propria persoana.
- Amani mereu momentul pentru a incepe ceva
Nu te simti niciodata suficient de pregatit pentru face un lucru si iti tot promiti ca te vei apuca la un moment dat. O cauza este si faptul ca de cele mai multe ori iti stabilesti obiective marete, uneori neconforme cu realitatea si cu propriile capacitati. Ca urmare a amanarilor succesive, se instaleaza incertitudinea si apoi frica de a mai face ceva, caz in care esecul este tot mai aproape. Din cauza faptului ca acest blocaj psihic se desfasoara pe perioade lungi, el este adesea confundat de catre cei din jur cu procrastinarea, insa nu este o alegere deliberata din partea celui care se confrunta cu aceasta problema. In cele mai multe dintre cazuri, aceasta etapa se soldeaza cu anxietate si, ulterior, instalarea depresiei.
- Nu duci lucrurile la bun sfarsit din cauza incertitudinii
Probabil te-ai confruntat la un moment dat cu situatia de a avea de scris un articol si de a nu reusi sa il finalizezi din cauza ca de fiecare data ti se parea ca nu este suficient de bine ce ai facut deja si simteai nevoia sa revii. Lucrurile devin mai dificile pe masura ce incerci sa iti schimbi atitudinea si nu reusesti, motiv pentru care ai un randament si mai scazut si iti doresti sa abandonezi totul. Pentru a depasi acest impas este nevoie de perseverenta si foarte multa rabdare, pentru ca procesul necesita rabdare si efort.
- Uiti sa fii curios, uiti sa fii creativ
Toate aspectele amintite mai sus genereaza crearea unei presiuni puternice asupra individului, pe de o parte pentru ca exista un blocaj psihologic, iar pe de alta parte pentru ca timpul in astfel de situatii nu iti este niciodata prieten. In acest context, curiozitatea si interesul dispar, pentru ca bucuria de a face ce iti place nu poate fi prezenta in astfel de conditii, iar creativitatea lipseste cu desavarsire din cauza incertitudinilor care au condus catre instalarea neincrederii in propria persoana.
- Esti critic cu ceilalti si adopti un comportament defensiv atunci cand esti criticat
Critica la adresa celorlalti reprezinta rezultatul mecanismului defensiv pe care ti l-ai dezvoltat: respingi la alte persoane ceea ce nu accepti la propria persoana, iar in cazul perfectionistilor sunt cu siguranta multe lucruri pe care simt nevoia sa le critice. Prin urmare, de multe ori comportamentul lor fata de ceilalti tinde sa devina unul discriminator. Pe de alta parte, accepti cu greu critica si de obicei reactionezi agresiv, pentru ca iei orice remarca drept un atac la propria persoana, gandindu-te ca nu esti suficient de bun. In acest mod, nu obtii nici un beneficiu din discutiile pe care le ai si pierzi contactul cu situatia reala. Cercul vicios in care te invarti te va forta la un moment dat sa iei atitudine si sa reconsideri relatia cu ceilalti, invatand sa faci diferenta intre idee si persoana. Din pacate insa, invatarea acestei lectii are drept consecinta slabirea unor relatii de prietenie sau profesionale. Relatiile pe care le creezi, sunt caracterizate de superficialitate din cauza ca perfectionismul iti ocupa cea mai mare parte din timp. Sobrietatea, detasarea si lipsa de implicare de care dai dovada ii tin departe pe cei din jur. Nimanui nu ii face placere sa se incarce cu stresul si tensiunea altuia.
- Nu stii cum se simte bucuria unei realizari
A duce un lucru la bun sfarsit reprezinta o stare de multumire pentru munca depusa, motiv pentru care simtim nevoia sa ne bucuram de fiecare data de finalizarea unei sarcini, indiferent daca uneori am facut-o mai bine sau mai rau. Persoanele perfectioniste nu reusesc aproape niciodata sa faca acest lucru, ingrijorandu-se pentru rezultatele pe care le vor obtine. Acest lucru nu face decat sa amplifice starea de nefericire in care se afla si sa creeze aceleasi nevoi imposibil de satisfacut. De aceea, sfatul este sa incerci sa fii cea mai buna varianta a ta, renuntand la comparatia cu ceilalti si, cel mai important, la aprecierile lor.
