E frumos cand oamenii se casatoresc si isi declara iubire eterna, insa lucrurile se mai schimba pe parcurs. Daca simti ca lucrurile nu mai merg, ca exista tensiuni in casa nejustificate, ori ca nu te mai simti implinit in relatia din care faci parte, ar trebui sa iei in calcul si divortul.
Cu siguranta ca nu este o decizie usoara si este chiar indicat sa nu te grabesti facand acest pas. Se prea poate ca in unele situatii, o comunicare mai buna, putin mai mult efort din partea ambilor si mai multe experiente placute traite impreuna, sa revitalizeze relatia.
Daca insa ai ajuns in punctul in care pare ca ai incercat tot si lucrurile nu se schimba, divortul este cea mai buna optiune. Lucrurile devin si mai clare atunci cand exista violenta si atunci cand exista copii care se dezvolta intr-un mediu atat de toxic. Cum procedezi pe parcursul divortului, astfel incat copiii sa fie cat mai putin afectati de ceea ce se intampla?
Adaptezi informatia in functie de varsta si dezvoltarea copilului
Nu este o idee prea buna sa iti pui copilul in fata faptului implinit sau sa ii ascunzi lucruri pana cand, inevitabil, va realiza singur ce se intampla. Cel mai bine este sa creezi un mediu cat mai placut si sa ii prezinti situatia in termeni cat mai amiabili. Daca ambii parinti se inteleg suficient de bine si pot face acest lucru impreuna, atunci este cu atat mai bine.
Trebuie sa il asiguri pe cel mic ca parintii lui nu divorteaza de el si ca relatia parinte-copil va fi in continuare aceeasi, indiferent de ce se intampla in relatia de cuplu. Rezultatele vor fi pozitive daca ai reusit de-a lungul anilor sa ii castigi increderea si respectul celui mic, daca subiectul nu este strain de cunostinta lui si daca nu l-ai ferit excesiv de problemele vietii de adult.
Acorda-i spatiu si intelege-i procesul
In momentul in care discuti cu copilul tau despre ce se intampla, trebuie sa intelegi ca el devine cel mai important, nu ceea ce simti tu. Oricat de bine i-ai prezenta lucrurile, cu siguranta ca vor exista momente in care va resimti din plin decizia luata. In acele momente nu trebuie sa il sufoci cu scuze, regrete si afectiune, ci trebuie sa il tratezi ca pe un adult si sa ii fii suport atunci cand isi exprima nevoia.
Desigur, daca observi ca decizia il afecteaza foarte mult si starea lui generala devine una ingrijoratoare, ar trebui sa iei in calcul consilierea psihologica.
Nu ii spune despre cat de rau este celalalt parinte
Pentru copii, mai ales la varste fragede, toxic si nepotrivit ar fi comportamentul unui parinte, ruptura se simte. Nu este o varianta sa il convingi pe el de decizia pe care ai luat-o tu, spunandu-i lucruri urate despre celalalt parinte. Incearca sa te concentrezi pe ce va fi, nu pe ce a fost. Daca tu nu reusesti sa privesti inainte, nici el nu va reusi sa o faca.
