Potrivit specialistilor americani, 78% dintre copii raporteaza o experienta traumatica sau mai multe, existente inaintea varstei de 5 ani. 20% dintre copiii pana in 6 ani au primit tratament pentru experientele traumatice prin care au trecut, fie ca a fost vorba despre abuz sexual, violenta domestica sau pierderea unei persoane dragi.
Adultii care au suferit astfel de episoade traumatice in copilarie, dezvolta pe parcursul vietii tulburarea de stres post-traumatic. Aceasta afectiune se reflecta adesea la nivelul relationarii cu ceilalti, prin dificultati de comunicare, de percepere a propriei persoane sau probleme de memorie.
Sindromul post-traumatic influenteaza astfel intr-o maniera semnificativa formarea identitatii proprii. Indivizii se identifica astfel cu ideea de trauma si prezinta probleme in adaptarea la un stil de viata normal, pentru ca se simt in permanenta in starea de alerta.
Un terapeut te-ar putea ajuta sa iti dai seama cum functioneaza aceste mecanisme, iar rezultatele te pot ajuta sa iti schimbi semnificativ viata in bine.
Iata cum ai putea identifica existenta unei astfel de probleme!
Simti mereu ca lipseste ceva, dar nu stii ce
Pentru a trece mai usor peste traumele din copilarie, copiii se deconecteaza practic fata de anumite parti si isi inhiba anumite nevoi, pentru a supravietui.
Adesea se concentreaza pe un anumit obiectiv major, precum acela de a fi un student exemplar, renuntand in felul acesta la viata personala si la lucrurile pe care poate altii ar pune pret. De aceea se intampla ca, mai tarziu, de-a lungul vietii, sa aiba impresia ca lipsesc parti din ei insisi. Prin terapie si dezvoltare personala, aceste parti pot fi recreate sau regasite.
Ai o predilectie fata de relatiile destructive
Multi dintre cei care au suferit traume in trecut cauta in prezentul lor iubiti, prieteni si chiar joburi care nu le fac bine. Ei cauta oameni care au experiente similare, chiar si atunci cand isi doresc sa depaseasca aceasta criza identitara, si ii lasa pe acestia sa intretina starea de trauma, exact asa cum se intampla in trecut.
Relatiile lor devin astfel abuzive sau martirice, in sensul in care isi doresc sa ii salveze pe cei cu care formeaza un cuplu. Nevoia paradoxala de mentinere a acestei realitati este data de faptul ca oamenii isi doresc in viata lor situatii familiare, pentru ca in felul acesta fac mai putine eforturi sa se adapteze la situatie.
Asadar, daca viata ta de pana in prezent a fost un sir nesfarsit de traume, nu este suprinzator faptul ca, in ciuda constientizarii raului si a lucrurilor pe care trebuie sa le faci, cauti inconstient acelasi context nefavorabil.
Nu esti niciodata multumit cu ceea ce esti
Ti se pare ca putea fi mai bine, ai impresia mereu ca si succesul este furat, nu obtinut pe merit. Nu reusesti sa te apreciezi cu adevarat si nu poti sa vezi lucrurile bune despre tine pe care altii ti le arata.
Acest lucru se intampla pentru ca evenimentele traumatizante din trecut reusesc in timp sa iti clatine increderea in propria persoana. Ai impresia ca meriti tot raul care ti se intampla si ca esti mereu judecat in functie de ce faci.
Acest lucru te determina sa fii mereu atent la imaginea pe care o ai in fata altora, cat sa ii multumesti, insa uiti de lucrurile care conteaza pentru tine cu adevarat. Ignori ceea ce esti, iar acest lucru provoaca adesea suferinta pentru cel in cauza.
