Conceptul pomului de Craciun a aparut pentru prima data in Germania, in secolul al XVI-lea, cand crestinii au dus un brad impodobit la casele lor.
Plantele perene decorate cu lumanari au impodobit ani la rand, in perioada Craciunului casele oamenilor din Germania, iar obiceiul s-a raspandit apoi in aproape toata Europa. Cu timpul, obiceiurile legate de pomul de Craciun au fost adoptate de sotul reginei Victoria, printul Albert, decorand primul copac englezesc la Windsor cu lumanari, dulciuri, fructe si turta dulce in 1841. Ulterior, traditia a fost urmata de multe familii regale, iar bradul a fost impodobit an de an cu multe obiecte extravagante, precum papusi, mobilier in miniatura, mici instrumente muzicale, sabii sau pistoale de jucarie.
Insa, pe langa toate evenimentele notate, au aparut si numeroase legente cu privire la originea bradului de Craciun.
Una dintre cele mai cunoscute legende face referire la organizatorul bisericii crestine in Franta si Germania, calugarul englez Saint Boniface. Legenda spune ca, aflat intr-o calatorie, calugarul a intalnit un grup de pagani adunati in jurul unui stejar ce se pregateau sa ofere ca sacrificiu lui Dumnezeu un copil. Nerabdator sa ii opreasca pentru a salva viata micutului, calugarul a daramat copacul cu o singura lovitura puternica. Imediat, in locul acelui stejar a crescut un mic brad ce, potrivit lui Bonifaciu, simbolizeaza viata vesnica a lui Hristos. Calugarul a transmis batranilor ca micutul brad simbolizeaza viata.
O alta legenda il aminteste pe Martin Luther, fondatorul credintei protestante. Intr-o seara de ajun, plimbandu-se intr-o padure, Martin Luther a fost impresionat de frumusetea stelelor zarite printre crengile brazilor vesnic verzi. Fascinat fiind, a decis sa taie un copac mic si sa il ia acasa, unde, l-a decorat cu lumanari pentru a oferii si familiei privelistea minunata a padurii.
Intr-o alta poveste, un padurar nefericit a intalnit intr-o seara de ajun un copil ratacind si plangand de foame si chiar daca era foarte sarac, l-a luat acasa si i-a oferit hrana si adapost. In dimineata urmatoare, padurarul a gasit in fata casei un copac mare scanteietor, moment in care a realizat ca il adapostise pe copilul Hristos camuflat si ca a fost rasplatit pentru fapta sa buna.
