Acest site foloseste cookie-uri. Apasati butonul alaturat pentru o navigare cat mai usoara.
Daca folositi acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.
X Acest site foloseste Cookies.
Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Detalii aici

Cat de mare este pericolul sa murim de foame?

de la 31 Mai. 2017 Exclusiv
Cat de mare este pericolul sa murim de foame? "Ne inmultim exact atat cat ne permit resursele de hrana", scria reverendul britanic Thomas Robert Malthus in 1798, in lucrarea sa "Eseu asupra principiului populatiei".
Tags: resurse de hranaproductia agricolapopulatia lumii

Malthus observa atunci ca populatia lumii creste in progresie geometrica in timp ce productia agricola creste in progresie aritmetica, deci mult mai lent, rezultatul fiind o adevarata capcana biologica, ce nu poate fi evitata decat printr-un control solid si permanent al populatiei. Un control fie voluntar (prin contraceptie, abstinenta sau amanarea casatoriei), fie involuntar (provocat de razboi, foamete sau molime).

Ulterior insa, progresul tehnologic si mai ales cel stiintific, concretizat in identificarea de soiuri de cereale mult mai productive, au permis cresterea populatiei cu inca 6 miliarde de oameni, iar teoria lui Malthus a fost astfel aruncata la lada de gunoi a istoriei. Sau cel putin asa credeam.

Faptul ca pe Pamant traiesc in momentul de fata peste 7 miliarde de oameni n-ar fi fost posibil fara doua mari revolutii: revolutia industriala demarata la sfarsitul secolului 18, care a oferit mijloacele tehnologice pentru cultivarea mult mai eficienta a pamantului, si revolutia verde, initiata in urma cu aproape 70 de ani de catre agronomul american Norman Borlaug. Acesta a reusit sa dezvolte o varietate pitica de grau, foarte productiva si foarte rezistenta la daunatori, care a permis cresterea spectaculoasa a recoltelor.

Intelegem mai bine ce este cu aceasta revolutie verde daca spunem ca, gratie lui Borlaug, Mexicul a devenit in 1963 exportator de cereale, dupa ce in urma cu doar 20 de ani isi importa jumatate din necesar. Sau, si mai sugestiv, putem sa luam cazul Indiei, o tara care la mijlocul anilor ’60 a fost practic salvata de la infometare de noile soiuri super-productive de grau, care ajungeau mult mai repede la maturitate si care permiteau fermierilor sa obtina doua recolte pe an, in loc de una.

Aceste soiuri cu tulpini scurte si robuste, care sustineau spice doldora de seminte fara sa se rupa, au reprezentat un salt inainte uluitor. Erau de o productivitate cum nu se mai vazuse, cu conditia sa aiba din belsug apa, ingrasaminte chimice si sa fie ferite de buruieni si insecte - lucruri pe care guvernul Indiei le-a facilitat, oferind fermierilor subventii pentru canale, ingrasaminte, operatiuni de foraj pentru puturi de irigatii si electricitate gratuita. Noile varietati de grau s-au raspandit apoi rapid in toata Asia si mai tarziu in intreaga lume, modificand practicile agricole traditionale si fiind urmate in scurt timp de noi tulpini de cereale-minune.

Datorita lor, productia mondiala la hectar s-a triplat in ultimii 50 de ani, in timp ce populatia a crescut de doar doua ori. Situatia cea mai buna s-a inregistrat in tarile dezvoltate, unde productia a crescut de peste sapte ori, iar situatia cea mai proasta in Africa, unde eforturile de a implementa aceleasi reforme au avut un succes limitat, din cauza absentei aproape totale a infrastructurii. Dar chiar si asa, in unele zone fermele mici de familie si-au dublat sau triplat productia la hectar.

Din pacate insa, toata aceasta poveste de succes a avut (si are in continuare) un pret: in India, de exemplu, irigatiile excesive au secatuit panza freatica, perforata acum de 1,3 milioane de puturi, si mii de hectare de pamant productiv au fost pierdute prin saraturare sau imbibare cu apa. Este pretul care a trebuit sa fie platit pentru salvarea a sute de milioane de oameni (alternativa era ca acestia sa fie lasati sa moara), un pret care ar fi putut fi totusi mai mic daca, spun expertii, noile tehnologii ar fi fost aplicate fara erori.

E vorba aici atat de utilizarea excesiva a ingrasamintelor si pesticidelor, cat si de inlaturarea tuturor reziduurilor de culturi de pe ogoare, operatiune prin care solul a fost vaduvit de nutrienti.

E posibila in continuare cresterea productiei agricole?

Problema cea mare in momentul de fata este ca, oricat de promitator ar fi potentialul de crestere al noilor soiuri de cereale, acestea tot au nevoie de apa. Iar in viitorul nu foarte indepartat, e posibil ca perioadele secetoase sa se indeseasca, ceea ce duce la prognoze sumbre pentru unele zone din Asia si Africa, lipsite oricum de apa si de securitate alimentara. Si, din pacate, e vorba tocmai de acele zone care contribuie cel mai mult la cresterea globala a populatiei planetei.

Aceasta crestere e permanenta si ea aduce dupa sine o problema dramatica ce necesita o rezolvare imediata: noii locuitori trebuie hraniti. Nu peste o saptamana, nu maine, acum. (Ca o paranteza, stiti cum se scrie “populatie” in chineza? Prin doua ideograme alaturate, dintre care una care semnifica “persoana” si cealalta “gura deschisa”. Nu se putea o reprezentare mai sugestiva.)

Da, ne inmultim non-stop. In fiecare secunda mai apar inca 2,5 noi guri care trebuie hranite, adica inca 150 de guri de hranit doar pana terminati de citit acest articol. Ceea ce ne conduce, inevitabil, inapoi la Malthus si ne determina sa reconsideram adevarul teoriei sale, anume ca este necesar un echilibru intre marimea populatiei si resursele disponibile. Resurse care, oricum am privi problema, sunt limitate in ultima instanta.

Multi experti in agricultura sunt de parere totusi ca sporirea accelerata a populatiei umane nu va crea prea curand o criza alimentara. Ei spun ca e posibila o a doua revolutie verde, bazata in mare parte pe recentele noastre cunostinte despre gene. Se cunosc acum secventele corespunzatoare pentru aproape toate cele 50.000 de gene din plantele de porumb si soia si aceste cunostinte sunt folosite in moduri pe care nici nu ni le-am fi putut imagina acum patru sau cinci ani – spune Robert Fraley, directorul tehnologic al gigantului agricol Monsanto.

Fraley este convins ca modificarea genetica, prin care expertii pot imbunatati soiurile adaugand caracteristici benefice de la alte specii, va duce la obtinerea de noi varietati care sa ofere recolte mai bogate, cu nevoi reduse de ingrasaminte si cu toleranta la seceta – doua probleme-cheie aflate tot timpul in atentia cercetatorilor.

El crede ca biotehnologia va face posibila dublarea recoltelor de porumb, bumbac si soia pana in 2030, concluzionand optimist: „Probabil ca urmeaza sa fim martorii celei mai marete perioade de progrese stiintifice fundamentale din istoria agriculturii.“

Ar fi bine sa nu se insele. Altfel sarcina de a hrani 9 miliarde de guri in 2050 ar deveni una extrem de descurajanta.

 


Ti-a placut acest articol?
Da Like, Printeaza sau trimite pe Email!
Cat de utila va este aceasta informatie?
Noteaza folosind stelele

Rating:


Nota: 2.75 din 5 - 2 voturi.
Revista GRATUITA
5 retete delicioase si sanatoase pentru un plus de energie

Aboneaza-te la Revista Gratuita Sanatatesistaredebine.ro si primeste ultimele noutati pe email.

Iti oferim CADOU Raportul Special Gratuit "5 retete delicioase si sanatoase pentru un plus de energie".

Clic aici si spune parerea ta!

Alte articole similare pentru fiecare cuvant


x


Atentie! Pentru a activa formularul, trebuie sa raspundeti corect la intrebare!

Revista GRATUITA
5 retete delicioase si sanatoase pentru un plus de energie

CADOU Special pentru cititorii nostri

Un Raport Special de exceptie: "5 retete delicioase si sanatoase pentru un plus de energie".

Adauga mai jos adresa ta de email.
Vei primi Revista Gratuita si noutati zilnice

Recomandari editori



Cele mai citite stiri



Ultimele comentarii



0
Revista GRATUITA
5 retete delicioase si sanatoase pentru un plus de energie
CADOU Special pentru cititorii nostri

Un Raport Special de exceptie: "5 retete delicioase si sanatoase pentru un plus de energie".

Adauga mai jos adresa ta de email.
Vei primi Revista Gratuita si noutati zilnice